Semnele care avertizeaza ca circulatia sanguina este slaba
Deoarece sângele transportă oxigen și nutrienți în toate celelalte părți ale corpului, o defecțiune a sistemului circulator poate determina sănătatea unei persoane să scadă în mai multe moduri.
Aruncați o privire la următoarele 6 semne de avertizare care sunt simptome comune ale circulației sanguine deficitare. Dacă majoritatea par să se aplice pentru tine, știi că este timpul să acționezi și să te duci la medicul tău!
1. Probleme digestive anexate
Circulația deficitară în tractul digestiv nu provoacă doar pierderea poftei de mâncare. Poate împiedica capacitatea corpului tău de a obține nutrienți și din alimente. Fără alimentarea cu sânge adecvată, o mulțime de alimente pe care le consumi vor trece prin sistemul tău fără a fi digerat în întregime, ceea ce duce la greață, mișcări ale intestinului desfăcut sau la alte probleme digestive care pot fi ușor diagnosticate greșite și astfel nu pot fi tratate.
2. Libido slăbit
Circulația slabă poate duce cu ușurință la probleme cu sistemul reproducător. Atât bărbații, cât și femeile, organele de reproducție au nevoie de mult sânge pentru a funcționa corect și atunci când nu îl obțin, ca orice altceva încep să se închidă. La femei, o defecțiune circulatorie se poate manifesta ca cicluri lunare neregulate sau probleme de fertilitate, în timp ce bărbații ar putea observa că corpul lor nu cooperează brusc în dormitor. În plus, ambele sexe vor avea o pierdere completă a slăbitului sau pierderea completă a rezultatului circulației slabe.
3. Decolorarea pielii
Când mâinile și picioarele nu obțin cantități adecvate de sânge oxigenat, puteți observa, de asemenea, decolorarea pielii care acoperă aceste părți ale corpului. Dacă vedeți că extremitățile voastre au preluat un ton albastru sau violet, puteți fi sigur că sistemul dvs. circulator nu funcționează așa cum ar trebui.
4. Păr brusc și unghii
De asemenea, din cauza lipsei de sânge umplut cu nutrienți în extremitățile corpului, o nouă creștere a părului și a unghiilor poate deveni slabă și fragilă. Dacă începeți să observați că unghiile vă zgâlțâie mult mai ușor sau dacă părul se rupe și cade mai des decât s-a obișnuit, circulația slabă poate fi de vină.
5. Abilitatea cognitivă scăzută
La fel ca orice altă parte a corpului, creierul are nevoie de un aport sănătos de sânge pentru a funcționa corect. Când circulația sângelui devine lent, abilitățile tale mentale încetinesc odată cu aceasta. Dacă întâmpinați dificultăți în gândirea clară sau dacă ați observat că memoria dvs. nu este la fel de bună precum era, aceasta poate fi un semn că aveți o circulație slabă.
6. Sistem imunitar scăzut
Sistemul circulator este direct responsabil de menținerea unui sistem imunitar sănătos. Dacă aveți o circulație slabă, este posibil ca vitaminele și mineralele de care organismul dvs. are nevoie pentru a combate infecția nu pot fi livrate la fel de rapid sau în cantități suficient de mari, așa cum ar fi printr-un sistem circulator sănătos. În plus, datorită defecțiunilor digestive care adesea însoțesc circulația slabă, anumite minerale și aminoacizi necesari pentru organismul nostru pentru a sintetiza enzimele care stimulează imunitatea pot fi insuficiente.
Articol scris de dodorel62.
Semnele principale ale bolii includ:
Durere în articulaţie, care nu trece nici în timpul odihnei, şi dureri nocturne. Durerea se intensifică chiar şi cu mici eforturi fizice şi se extinde în articulaţii inghinale, genunchi, tibie şi şold.
Tensiunea constantă a muşchilor pelvini sau a muşchilor şoldului.
Rigiditatea şi limitarea semnificativă a mobilităţii articulaţiilor.
Şchiopătat în timp ce mergeţi pe jos.
Trosnit în articulaţii.
Deformarea articulaţiei.
Simptomele coxartrozei la om bilaterale sau simetrice sînt aceleaşi, dar sînt prezente la ambele extremităţi. O caracteristică specifică este ca procesul patologic se extinde la nivelul coloanei lombosacrale. Mişcările minore duc la deformarea coloanei vertebrale şi, în timp, apare proeminenţa discurilor intervertebrale şi îndoirea coloanei vertebrale.
Coxartroza de gradul 1 se caracterizează prin apariţia senzaţiilor de durere periodică la pacienţi. În mod predominant, localizarea durerii este concentrată în articulaţia şoldului, dar nu este exclus ca aceasta să apară în articulaţia genunchiului sau în coapsă. De regulă, odihna promovează dispariţia durerii. Nu există restricţii în mişcările din această etapă şi nu există anomalii în mers şi nici modificări ale forţei musculare. Femurul este aproape neschimbat şi se constată o îngustare inegală a decalajului articulaţiei.
Grade de coxartroza
Coxartroza de gradul 2 este însoţită de o durere crescută, care se manifestă într-o formă şi mai pronunţată. Faţă de durerea care apare în articulaţie, există de asemenea o legătură a durerii care trece la coapsă şi la zona inghinală. Senzaţia de durere apare chiar dacă pacientul este în repaus, iar muşchii, care asigură mişcarea şi flexia, îşi pierd funcţionalitatea caracteristică. Există deformări ale capului femural, precum şi creşterea volumului acestuia.
Coxartroza de gradul 3 se caracterizează printr-o manifestare persistentă a durerii, nu numai în timpul zilei, ci şi noaptea. Există dificultăţi pronunţate în mersul pe jos, este nevoie de sprijin şi de folosirea unui baston. În plus, există atrofia muşchilor piciorului inferior, coapsei şi feselor. Datorită slăbiciunii muşchilor femurali, ablaţia pelviană are loc în planul frontal.
Diagnosticarea coxartrozei
Coxartroza poate fi diagnosticată numai cu ajutorul radiografiilor, care ajută la definirea gradului de dezvoltare a bolii şi a etiologiei acesteia.
Modalităţi de diagnosticare al coxartrozei
Examinarea cu raze X. Aceasta permite vizualizarea stării şoldurilor şi evidenţierea simptomelor.
Examinarea cu ultrasunete. Această examinare este necesară pentru a defini stadiul bolii şi pentru a localiza sursa degenerativa-distrofica.
Tomografia pe calculator sau imagistică prin rezonanţă magnetică. Cel mai adesea, RMN-ul este preferat datorită absenţei radiaţiei X şi a vizualizării detaliate. Aparatul permite scanarea pe straturi, aflarea stadiului bolii şi descoperirea acesteia în stadiile incipiente ale dezvoltării.
Posibile complicaţii ale coxartrozei
Cel mai adesea, coxartroza este complicată de distrugerea ţesutului osos. Alte complicaţii ale coxartrozei includ necroza aseptică a capului femural şi distrugerea chisturilor în regiunea acetabulara. În unele cazuri, progresia rapidă a coxartrozei poate duce la o reacţie neobişnuită – o distrugere pronunţată a ţesutului osos.
Tratarea coxartrozei
În stadiul I al bolii, medicii preferă tratamentul conservator şi aplică diferite medicamente şi produse. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sînt agenţi de prevenire a durerii pentru coxartroza şi reduc umflarea şi inflamaţia articulaţiilor.
Metodele terapeutice
Aceste pot fi terapia cu laser, băile medicinale, acupunctură, tratamentul cu nămol, masajul şi gimnastică. Exerciţiile trebuie să fie constatate şi foarte precise pentru a nu traumatiza articulaţia deteriorată.
Articol scris de dodorel62
Pe întreg mapamondul există mai mult de 100 de tipuri de cancer. Aceste tipuri de cancer sunt denumite de regulă în funcţie de organele sau ţesuturile în care acestea se formează.
Dintre cele mai dese tipuri de cancer întâlnite forme de cancer, amintim:
Carcinomul
Carcinomul – cel mai frecvent tip de cancer. Acesta este format din celule epiteliale, care acoperă suprafeţele interioare şi exterioare ale corpului.
Subcategorii de carcinom: Adenocarcinomul, Carcinomul cu celule bazale, Carcinomul cu celule scuamoase, Carcinomul celular tranzitoriu.
Sarcoamele
Sarcoamele – cancere care se formează în ţesuturile osoase şi moi, incluzând muşchii, grăsimile şi vasele de sânge. Vasele limfatice şi ţesutul fibros (cum ar fi tendoanele şi ligamentele). Osteosarcomul este cel mai frecvent cancer osos. Cele mai frecvente tipuri de sarcom de ţesuturi moi sunt leiomiosarcomul, sarcomul Kaposi, histiocitomul malign fibros. Deasemenea mai întâlnim liposarcomul şi protuberanii dermatofibrosarcomului.
Leucemie (cancerul în sânge)
Leucemie (cancerul în sânge) – se declanşează în ţesutul formator de sânge al măduvei osoase este numit leucemie. Aceste tipuri de cancer nu formează tumori solide. În schimb un număr mare de celule albe din sânge anormal (celule leucemice şi celule blastice leucemice) se acumulează în sânge. Acestea se acumulează şi în măduva osoasă, aglomerând celulele sanguine normale. Nivelul scăzut al celulelor sanguine normale poate produce organismului dificultăţi în a obţine oxigen pentru ţesuturile sale.
Limfom
Limfom – cancerul care apare în limfocite (celule T sau celule B). Acestea sunt celulele albe din sânge care luptă împotriva bolilor care fac parte din sistemul imunitar. În limfom, limfocitele anormale se acumulează în ganglionii limfatici şi vasele limfatice, precum şi în alte organe ale corpului. Există două tipuri principale de limfom:
a) Hodgkin limfom – Persoanele cu această boală au limfocite anormale, care sunt numite celule Reed-Sternberg. Aceste celule se formează de obicei din celulele B.
b) Limfom non-Hodgkin – Acesta este un grup mare de cancere care încep în limfocite. Cancerul poate creşte rapid sau încet şi se poate forma din celulele B sau din celulele T.
Mielom multiplu
Mielom multiplu – este un tip de cancer care apare în celulele plasmatice, un alt tip de celule imune. Celulele plasmatice anormale, numite celule de mielom. Acestea se acumulează în măduva osoasă şi formează tumori în oase pe tot corpul.
Melanomul
Melanomul este un tip de cancer care se declanşează în celulele melanocite. Acestea fiind celule specializate care produc melanină (pigmentul care conferă culorii pielii). Majoritatea melanoamelor se formează pe piele. Aceste melanoamele se pot forma şi în alte ţesuturi pigmentate, cum ar fi ochiul.
Tumorile creierului şi măduvei spinării.
Tumorile creierului şi măduvei spinării. Există diferite tipuri de tumori ale creierului şi ale măduvei spinării. Aceste tumori sunt denumite pe baza tipului de celule în care s-au format. Un alt caz este şi locul în care s-a format prima tumoare în sistemul nervos central. O tumoare astrocytică se declanşează în celulele creierului.
Articol scris de dodorel62
Mărirea sânilor
Mărirea sânilor este o intervenție chirurgicală pentru a mări dimensiunea de sân pentru mai multe motive:
Îmbunătățiți conturul corpului femeii, care din motive personale consideră dimensiunea pieptului prea mică.
Corectați o pierdere a volumului mamar după o sarcină.
Echilibrează dimensiunea sânilor atunci când există o diferență semnificativă între acestea (asimetria mamară).
Ca o tehnică reconstructivă în anumite situații (cancer mamar).
Forma și mărimea sânilor înainte de operație pot influența atât tratamentul recomandat, cât și rezultatul final. Dacă sânii nu au aceeași mărime sau formă înaintea intervenției chirurgicale (asimetrie mamară), este puțin probabil să fie complet simetric după aceea.
INTERVENȚIA
Mărirea sânilor se realizează prin introducerea unei proteze sau implant mamar. Se face în spatele țesutului mamar (celei subglandulare), sub mușchiul pectoral (submuscular) sau sub fascia mușchiului pectoral (subfascial).
După acele incizii apar cicatrici rezultate în umbră cât posibil. De obicei apar în canelură inferioară a sânului, în jurul partea de jos a areolei sau axilei. Metoda de implantare și poziția protezei depinde de preferinţă pacientului. Aceasta depinde de anatomia și dumneavoastră recomandarea chirurgului.
Intervenția pentru mărirea sânilor este efectuată, de obicei, sub anestezie generală, cu o admitere clinică de 24 de ore.
TIPURI DE PROTEZE
Există mai multe tipuri de proteze pentru mărirea sânilor:
Umplut cu gel de silicon și salină fiziologică. Cele mai utilizate sunt cele din gel de silicon.
În ceea ce privește forma poate fi rotundă sau anatomică (picătură sau formă de lacrimă).
În ceea ce privește textura coperții, ele pot fi netede sau aspre.
POST-OPERATORIE
La o zi după operația de augmentare pentru marireasânilor, pacientul se poate întoarce acasă. Aceasta se face după ce a scos canalele și a înlocuit bandajul camerei de operație cu un sutien de tip sport. Acest sutien trebuie purtat zi și noapte pentru întreaga lună care urmează intervenției.
În prima săptămână, pacientul trebuie să efectueze o odihnă relativă, fără a face eforturi de orice fel, în special cu brațele.
La cinci zile după descărcarea de gestiune, pacientul trebuie să revină la consultație pentru o examinare. Apoi ulterior, trebuie să meargă o dată pe săptămână în prima lună.
În general, pacientul va putea efectua o viață normală la 4 până la 5 zile după intervenția chirurgicală (fără efort fizic). Dar pacientul nu va putea efectua exerciții fizice intense până în luna de intervenție.
POSIBILE COMPLICAȚII
La un pacient tânăr și sănătos, riscul de posibile complicații în intervenția pentru mărirea sânilor este foarte scăzut.
În realitate, cea mai frecventa complicatie de chirurgie augmentare de san este numita retragere capsulara. Contractura capsulara sau încapsulare, rezultând într-un sentiment de fermitate și duritate piept nenatural. În funcție de gradul de severitate pot fi rezolvate cu tratamente locale sau pot necesita o recuperare chirurgicală.
Alte complicații locale posibile sunt vânătăi, infecții, intoleranță la suturi, pierderea sensibilității. Acestea vor necesita tratamentul adecvat și care, de regulă, sunt rezolvate fără a lăsa sechele permanente.
Articol scris de dodorel62
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu