Semnele principale ale bolii includ:
Durere în articulaţie, care nu trece nici în timpul odihnei, şi dureri nocturne. Durerea se intensifică chiar şi cu mici eforturi fizice şi se extinde în articulaţii inghinale, genunchi, tibie şi şold.
Tensiunea constantă a muşchilor pelvini sau a muşchilor şoldului.
Rigiditatea şi limitarea semnificativă a mobilităţii articulaţiilor.
Şchiopătat în timp ce mergeţi pe jos.
Trosnit în articulaţii.
Deformarea articulaţiei.
Simptomele coxartrozei la om bilaterale sau simetrice sînt aceleaşi, dar sînt prezente la ambele extremităţi. O caracteristică specifică este ca procesul patologic se extinde la nivelul coloanei lombosacrale. Mişcările minore duc la deformarea coloanei vertebrale şi, în timp, apare proeminenţa discurilor intervertebrale şi îndoirea coloanei vertebrale.
Coxartroza de gradul 1 se caracterizează prin apariţia senzaţiilor de durere periodică la pacienţi. În mod predominant, localizarea durerii este concentrată în articulaţia şoldului, dar nu este exclus ca aceasta să apară în articulaţia genunchiului sau în coapsă. De regulă, odihna promovează dispariţia durerii. Nu există restricţii în mişcările din această etapă şi nu există anomalii în mers şi nici modificări ale forţei musculare. Femurul este aproape neschimbat şi se constată o îngustare inegală a decalajului articulaţiei.
Grade de coxartroza
Coxartroza de gradul 2 este însoţită de o durere crescută, care se manifestă într-o formă şi mai pronunţată. Faţă de durerea care apare în articulaţie, există de asemenea o legătură a durerii care trece la coapsă şi la zona inghinală. Senzaţia de durere apare chiar dacă pacientul este în repaus, iar muşchii, care asigură mişcarea şi flexia, îşi pierd funcţionalitatea caracteristică. Există deformări ale capului femural, precum şi creşterea volumului acestuia.
Coxartroza de gradul 3 se caracterizează printr-o manifestare persistentă a durerii, nu numai în timpul zilei, ci şi noaptea. Există dificultăţi pronunţate în mersul pe jos, este nevoie de sprijin şi de folosirea unui baston. În plus, există atrofia muşchilor piciorului inferior, coapsei şi feselor. Datorită slăbiciunii muşchilor femurali, ablaţia pelviană are loc în planul frontal.
Diagnosticarea coxartrozei
Coxartroza poate fi diagnosticată numai cu ajutorul radiografiilor, care ajută la definirea gradului de dezvoltare a bolii şi a etiologiei acesteia.
Modalităţi de diagnosticare al coxartrozei
Examinarea cu raze X. Aceasta permite vizualizarea stării şoldurilor şi evidenţierea simptomelor.
Examinarea cu ultrasunete. Această examinare este necesară pentru a defini stadiul bolii şi pentru a localiza sursa degenerativa-distrofica.
Tomografia pe calculator sau imagistică prin rezonanţă magnetică. Cel mai adesea, RMN-ul este preferat datorită absenţei radiaţiei X şi a vizualizării detaliate. Aparatul permite scanarea pe straturi, aflarea stadiului bolii şi descoperirea acesteia în stadiile incipiente ale dezvoltării.
Posibile complicaţii ale coxartrozei
Cel mai adesea, coxartroza este complicată de distrugerea ţesutului osos. Alte complicaţii ale coxartrozei includ necroza aseptică a capului femural şi distrugerea chisturilor în regiunea acetabulara. În unele cazuri, progresia rapidă a coxartrozei poate duce la o reacţie neobişnuită – o distrugere pronunţată a ţesutului osos.
Tratarea coxartrozei
În stadiul I al bolii, medicii preferă tratamentul conservator şi aplică diferite medicamente şi produse. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sînt agenţi de prevenire a durerii pentru coxartroza şi reduc umflarea şi inflamaţia articulaţiilor.
Metodele terapeutice
Aceste pot fi terapia cu laser, băile medicinale, acupunctură, tratamentul cu nămol, masajul şi gimnastică. Exerciţiile trebuie să fie constatate şi foarte precise pentru a nu traumatiza articulaţia deteriorată.
Articol scris de dodorel62
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu